Asa mi-am inceput ziua. Fara chef de teme, fara chef de mine, fara chef de ceva, simtind ca ma invart in cerc, simtind ca nu o sa reusesc sa fac ce mi-am notat in agenda pentru ziua de azi. Suna trist: imi planific zilele…trist, dar adevarat…Dar azi nu vreau sa urmez planul, azi simt ca vreau pur si simplu sa pierd vremea si m-am catarat pe frigider. E frumos aici, imi place, pot sa vad oamenii grabiti, indragostiti, pot sa admir copacii atinsi de rugina toamnei, aleea, furnicarul, caderea, pot sa fiu eu, pot sa ma gandesc, pot sa meditez. Nu am mai facut asta demult…nu mai am timp.
Traim pentru a reusi sa bifam planurile din agenda, pentru a fi cetateni model, pentru a reusi sa ducem la indeplinire indatoririle…uitam ca am avut candva visul de a face lucruri marete, deosebite, diferite. Prinsi de agitatie, de vartej, ne uitam, uitam sa mai traim conform visurilor noastre si ne transformam incet-incet in roboteii pe care ii detestam candva.
Incercati macar din cand in cand sa va catarati pe un frigider sau intr-un copac sau sa va ascundeti intr-un dulap, undeva unde sa nu va vada nimeni, sa fiti doar voi si sa puteti gandi in voie, sa va puteti regasi.
Aveti curajul sa fiti spontani, sa rupeti rutina si sa traiti cu adevarat!
Vreau inapoi zilele lungi de vara in care sa nu fac nimic, decat sa citesc pana adorm, sa ascult muzica si sa meditez, sa am timp sa ma cunosc, sa ma recunosc…
